Lună plină

Șoptești în toiul nopții
Pe tonuri de tic-tac.
Visezi la visul verii,
Dar te topești la mal.
Zdrobești singurătatea
Zâmbești la răsărit
Finalul tău e tragic,
Deși nu ești chibrit.

Privirea mea așteaptă,
A ta plăcere mută,
Doi ochi privind pe ceruri,
Un corp astral în fugă,
Dar nu atingi suflare
Și nu străbați cărări
Lumina ta mă poartă
Acum spre nicăieri.

Și nu iubești tu oameni,
Și nu iubești tu foc,
Și nu aștepți ca nimeni
Să prindă de mijloc
A ta făptură goală,
De veacuri zămislită
Din praf, lacrimi și dor,
Făptura mea iubită.

Apoi tu fugi mereu,
Dar nu fugi după mine
Tu fugi după un Soare
Ce fuge după tine
Eu stau și vă privesc
Și viața mi se scurge,
Doi ochi de muritor,
Visând la astre mute.

Publicitate