Scriitor

La o măsuță îngustă pe care dansează dezorientate niște detalii fine, îmi încordez mușchii degetelor dând naștere la noi universuri. Coloane sonore mi se zbat în urechi cerându-și exilarea. Cu o cană plină de cafea și un trabuc lângă dau start viciilor, păcatelor și vieții. Un pian pierdut în falsa fericire a decorului îmi ațâță dorința de a lovi sistematic în alb și negru cu sânge, sângele pierdut în luptele cu nesiguranța, frica, universul.

Văd negru pentru că culorile au fost furate de mult. De mult, de mult!De pe vremea când în nopțile ploioase beam un pahar cu lapte cald ca să pot să adorm și noaptea în sine părea doar o copertă ,mâzgălită cu o cariocă neagră, găurită, în spatele căreia se afla lumina stelelor. Azi, când lacrimile aprinse de tristețe întrec orice furtună și perdele de fum de la inima-mi arsă acoperă lumina Soarelui, am rămas doar cu cenușa și amintirea zilelor de ieri.

Reclame

3 gânduri despre „Scriitor

Adăugă-le pe ale tale

  1. Doar de noi depinde, ce culoare-i conferim vietii !
    Chiar dac-am trecut de-adolescenta si de anii tineretii
    Când iubesti si poti ierta cu-adevarat,
    Totul în viata este minunat si colorat.
    Chiar si visurile prin credinta si speranta se poti realiza,
    Daca nu-ncetezi iubirea s-o pastrezi în viata ta !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: