Jurnalul unui ucigaș

Dormeam cu visele în brațe și dezbrăcat de orice frică. De ce să îmi fie frică? Sunt doar un cerșetor al sorții care visează la dragoste și bani. Acum îmi îndeplinesc visele cu pistolul în mână și poliția care îmi suflă în ceafă.

Din păcate îmi place ceea ce sunt. Îmi place să renunț la fosta mea identitate înlocuind-o cu sunet de arme descărcate. Când eram copil îmi imaginam că o să fiu un polițist care va face lumea un loc mai bun. Acum îmi urmez propriul scop fără să îmi pese de ceilalți.

Mama m-a abandonat la un spital comunitar, iar tata a murit în chinuri luptând cu boala. Am fost dus la un centru de plasament. Eram bătut în fiecare zi de un bărbat. El a fost prima mea victimă. Era o vinere de vară extrem de însorită. Știam că acel bărbat va profita din nou de neputința mea. Deși aveam doar nouă ani mă gândeam la răzbunare. Am reușit să sustrag un cuțit de la bucătărie. A intrat în camera mea cu o curea de piele. M-a lovit până mi-a lăsat urme. Când s-a întors cu spatele l-am înjunghiat. A strigat ca din gură de șarpe. Nimeni nu l-a auzit. Restul personalului era la bucătărie. Am simțit putere. Am continuat să il lovesc până a căzut fără viață la pământ. Inima îmi bătea extrem de tare. Îmi era al naibii de frică. Am sărit pe geam și am luat-o la sănătoasa fugind spre noua mea viață.