Metafore, hiberbole, dureri

Am privit, cu ochii în ceață de la lacrimi, dar da, am privit. Pentru prima oară fiecare secundă ce dispărea rămânea o amintire clară, pentru prima dată însemnau ceva în matematica timpului meu. Să încerc să dezamorsez o bombă cu ceas plantată de Cronos?Nu, nu am încercat. Și totuși nu am nici fugit, am stat aproape de tine, am vrut să știu că explozia metamorfozei tale mă va lua pe mine prima dată în rândurile simetrice ale durerii. Am simțit fiecare moment aspru izbindu-se de rațiunea mea, am simțit fiecare fluture din stomacul meu transformându-se în molie, am simțit… Până nu am mai simțit, căci moliile s-au înfruptat din sufletul meu ca dintr-un palton prea vechi ca să îi distingi nuanța, dar prea scump ca să îl arunci la gunoi. Stă acolo în dulap fără a poseda naftalină, așteptând să se prefacă în praf la prima atingere blândă.
Hiperbole, metafore, comparții, toate reprezentand coloana sonora a aceluiasi film mut: „Plecarea ta” .

Reclame

Clișee și artificii

Mi-ai furat mai demult un foc de artificii, dar presupun că a fost un schimb. Nu am atins cu privirea cerul, dar îl ating cu fiecare celulă din corpul meu, datorită ție. După atâta timp nimic nu s-a schimbat, tu aceeași minunată zână din poveștile fraților Grimm, iar eu al tău devotat prieten. Trecem peste fiecare zi împreună, ținându-ne unul altuia spatele și zâmbindu-ne de fiecare dată când privirile noastre se intersectează. Totuși, când vine noaptea tu visezi la al tău Luceafăr, iar eu la tine, Cătălina mea. Și chiar dacă se va întâmpla vreodată să ajung invitat la nunta ta, pur și simplu nu pot să mă uit în ochii tăi și să rostesc cu voce tare tot ce simt. Vreau ca articolul ăsta să fie un clișeu de genul celui din „How I meet your mother” conform căruia El se întâlnește cu Ea la o nuntă. Ea îi spune Lui că ar fi mai bine dacă nu și-ar spune numele, să se bucure doar de această noapte și apoi dacă destinul va vrea se vor reîntâlni. În fine, dacă destinul va vrea ea va găsi articolul ăsta și totodată pe mine.

Până atunci o să visez, căci nopțile sunt la fel de lungi ca zilele.

O clipă de eternitate

Arde, fiecare cuvânt arde și se topește pe limbă lăsând în urmă un gust amar de pelin. Cuvintele tac, și priveliștea ochilor noștri care caută cu disperare să își vorbească transcende viața cu viteza unui glonț. Ne lipim frunțile susținând împreună greutatea universului și de amorul artei spunem că e un blestem, dar mințim, amândoi știm că e binecuvântarea supremă. Pe mâinile noastre curge Nilul, în ochi tăi se zărește un ocean complex, în ai mei se naște și piere noaptea într-un etern efemer. Cad lacrimi, lacrimi grele de plumb, greutatea lor devastatoare mă apasă, nu vreau să risc să mă trezezc, vreau să îți țin mâinile în mâinile mele, și să curgă în continuare viață divină prin venele noastre. Încerci să îți ții deschiși ochii, eu știu că nu vei reuși. Dispari din nou, știu că mâine când ne vom revedea nu vei fii aceeași tu și e ok, mă mulțumesc cu faptul că exiști în viața mea.
A fost o noapte frumoasă, sper să mai trăiesc eternitatea și mâine.
P.S: Pentru cea care face din fiecare apus trăit de mine un nou răsărit!

Duetul sorții

Am moștenit un trup de ceară,
Cu gândul viu, și ochii morți,
O lumânare și-o țigară
Au să deschidă porți.

Pe-al tău mormânt tu plângi sardonic,
La umbra ta eu mă topesc,
Iubirea mea o simți laconic,
De al tău chip într-una mă loves.

Fără regret ai apăsat bricheta,
Și m-ai aprins odată cu țigara,
Pe suflet m-ai atins cu verigheta,
Acolo unde concerta vioara.

Un pas, doi pași, nici o privire în spate,
M-ai deschis spre ceruri și m-ai închis la loc,
Sufletul tău din suflete furate
E rece, la fel ca un chiștoc.

Noël

Une porcelaine de „Père Noël” sourit d’une table en bois. Une grand-mère sans petits-enfants répond à le sourire . Ses cheveux couleur blanc contrastent avec yeux noirs et vitreux. Les mains sèches tremblèrent et retinrent celles avec lesquelles elle percevait la laine d’un foulard.Dans sa tête, elle ressemble à la Pénélope de l’Odiysée et elle était en congé la nuit du jour. Les raisons étaient différentes, mais ce qui compte? Elle admira le sourire de la bibel réalisant qu’il faisait froid, tout comme l’atmosphère dans chambre. Enlevez les billets aléatoires du portefeuille allumez le fete. C’est un appétit de dinde aux marrons, voyage, amour … vie. Dans une instant elle sort de la maison et juré qu’il ne reviendra jamais dans cette vie.

P.S.: Franceza mea e departe de a fii perfecta, daca sunt greseli dati vina pe autocorector :))))

Chestiuni

1. Dacă aveți cont de Instagram mergeți pe pagină la acest copil și lăsați acolo o apreciere( să simtă si ea că e Crăciun :)))) )

2. Vreau ca articolul special de Crăciun să îl scriu în franceză și vreau să știu și părerea voastră.

3. Începând cu săptămâna viitoare mi-am propus să postez o dată pe săptămână un articol serios despre anumite subiecte.

4. O duminică frumoasă!

Capitolul 1: Preotul din Scoția ( a doua parte)

Sunetul provocat de impactul dintre rom și pahar îi provocă fiori. Ridică paharul în lumina artificială a becului, iar apoi lăsă să îi pătrundă în sânge lichidul diavolesc.
***

Pășește împleticit, lăsând urme în zăpada moale. Numără fiecare pas și refuză ideea de a fi beat sau măcar amețit. Dacă l-ar fi observat cineva la ora aceea din noapte ar fi presupus că are în brațe o sticlă cu alcool, atunci acel cineva ar fi greșit, căci era benzină.
În cele din urmă a ajuns și a bătut la ușa bisericii, dacă era într-adevăr casa lui Dumnezeu nu i s-ar fi deschis, dar fiind parohia lui a deschis-o singur. De cum a intrat a auzit reproșurile ce evadau din icoane. Ar fi putut să se oprească. Nu a făcut-o. Trebuia să aprindă covorul cu benzină, să rămână până va fi sigur că pereții din lemn au luat foc și să fugă acasă. Apoi să îsi încaseze asigurarea și să plece la Londra cu fata din cafenea. Nu era simplu, de aceea a și băut.
Turnă toată benzina, după care apăsă butonul brichetei. Iadul se dezvălui, iar el era în mijlocul focului. Poate nu ar fi trebuit să folosească benzină. Fumul se ridică și ușa dispare. Ea stă în ușa bisericii și râde. El cade realizând că mulți martiri au murit în acest fel, lumea nu își va aminti de el ca de un martir, ci ca de un monstru din povești. Ea încă râdea când lacrimile sale se transformau în cenușă.
***
„ Dacă viața transcende moartea, atunci te voi căuta în cealaltă parte. Dacă nu, tot acolo.”

Capitolul 1: Preotul din Scoția (prima parte)

Ușa s-a deschis cu un sunet scurt, lăsând să intre unul dintre puținii clienți fideli ai cafenelei. Dacă mai ar fii fost cineva probabil ar fi ridicat capul căci acest domn, îmbrăcat cu straie de preot și cu o barbă de invidiat, atrăgea imediat atenția în orice mediu se afla. Cere să i se aducă o cafea turcească cu frișcă, plăcerea lui vinovată, mai avea el o plăcere, cu glas și suflet, dar s-a stins demult. Un val de frig se avântă din nou în cameră, dar de această dată aduce cu el o femeie. Cam la atât s-a rezumat pentru el prezența ei și la atât trebuia să se rezume, dar nu… Ea s-a apropiat de el și în timp ce îi cerea indicații despre obiectivele turistice din zonă i-a vărsat cafeaua.
— Vă rog să mă iertați! Îmi pare rău, o să vă plătesc eu o cafea și o să îmi cumpăr una și mie, așa avem timp să mai vorbim.
— Bine.
Gentilitatea lui murise o dată cu fătuca aia. Era a doua oară în ziua aceea când și-a amintit de ea. Asta nu era bine și faptul că femeia asta îi semăna atât de mult era și mai grav.
— Deci sunteți preot, nu ?
— Nu, sunt actor, se filmează aici un serial. (prima minciună, era preot de zece ani)
— Atunci mă bucur. Preoții mi se par niște oameni plicticoși.
— Mda…
— Locuiți în zonă? Orașul ăsta nu prea e interesant.
— Nu, locuiesc în Londra. (a doua minciună,și-a petrecut toată viața în Scoția)
Minciună după minciună își vedea sufletul corupt. După alte două luni și-a dat seama că nu mai era cale de întoarcere, iar din durere și minciună s-a născut păcatul care avea să zguduie cerurile.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑